22/09/2026
Ieri nu am avut doar un atelier de broderie. Am avut o zi în care sufletele s-au întâlnit.
S-a râs, s-a vorbit, s-au depănat povești și, poate cel mai frumos dintre toate, s-au spus povești pe care timpul aproape că le uitase.
Cu acul în mână, fiecare femeie a făcut primii pași într-o lume care aparține străbunicelor noastre. O lume în care cusutul nu era doar o îndeletnicire, ci un timp pentru sine, un moment de liniște, de gânduri și de povești împărtășite.
Iar ieri am pus împreună bazele broderiei de Breaza pe care ne dorim să o ducem mai departe. Pentru că o tradiție nu trăiește doar în obiectele vechi pe care le păstrăm, ci în mâinile care învață astăzi să o recreeze.
Cred că fiecare femeie merită să își ofere din când în când acest răgaz: să lase deoparte graba, să ia acul și firul și să își relaxeze sufletul cusând, așa cm făceau străbunele noastre.
Poate că, în timp ce coasem o floare, un semn sau un vechi motiv, coasem și o legătură cu cele care au fost înaintea noastră.
Ieri am cusut mai mult decât modele.
Am cusut începutul unei povești care sperăm să meargă mai departe, din femeie în femeie, din generație în generație.
Vă mulțumesc tuturor celor care ați fost parte din această zi. ❤️
