25/05/2026
Designul interior este un domeniu vocațional și cred ca încă este loc pentru toată lumea.
Se întâmplă însă, un fenomen paradoxal. Piața de design este suprasaturată de designeri de interior cu o pregătire precară.
Acesta este adevărul.
Se vede asta cu ochiul liber în postări, pe grupurile de design, în casele oamenilor.
Toată lumea “vinde” acum “experiențe unice”, dar nu se gândește să schimbe ceva în modul de lucru.
Un pattern de design interior care se repetă, idei copiate de la unii, la alții, și nu pentru ca “asta cere clientul” ci pentru ca educația, reperele culturale ale profesioniștilor sunt limitate.
O vizită fancy, anuală, la Salone, nu e de ajuns. E nevoie de research, de studiu, de multă curiozitate continuă, dar și de un pic de talent.
Talentul este ceva cu care vii, nu sunt decoruri copiate 1:1. Este acel ceva care îți stârnește curiozitatea. Este pasiune, este sentimentul acela ca niciodată nu știi îndeajuns.
Designul interior este despre oameni și nu despre excel-uri sau realitate virtuală.
La care se adaugă munca. Multă muncă. Experiențe, eșecuri, dezamăgiri. Care însă nu te blochează într-un loc ci sunt menite să te arunce cu un pas înainte.
În acest moment, cu câteva excepții, avem o piață precară, profesioniști bulversați de realitățile politice și economice, gata să facă compromisuri pentru a-și asigura veniturile lunare.
Ceea ce nu văd ca se întâmplă, este acea pasiune de care vorbeam, de a ne perfecționa, de a livra mai bine de atât. De a găsi soluții pro client, și nu de a ne gândi cm să ne rotunjim veniturile făcând nimic nou.
Dar în toate acestea este și un lucru bun. E un moment în care piața decide cine rămâne și cine pleacă.
Ai înțeles ca ești în serviciul oamenilor și faci ceva mai mult pentru asta, rămâi. Nu înțelegi, vei continua să scazi prețurile până când va fi inutil să rămâi.
