The tradition of hand sewing in our family has been passed from one generation to another. Grandmothers, mothers, daughters and grand daughters have brought their own unique contribution to the passing on of the treasure of hand made textiles for ages making richer this ancient art, allowing it to become more appreciated and valued over time. The tablecloths are made by hand, with fibers of differ
ent diameters and colors, on textile support, of natural fiber (cotton, flax, hemp, etc.) of the best quality, which, together with the quality of the hand stitching, grant the warranty of resistance at repeated washing and ironing. Thus, the purchase of these objects represents both an advantageous investment and the proof of a certain artistic taste. Part of the applied decorative art, the hand sewn on textile support have represented for ages a particular form of manifestation of the artistic taste and of the aspiration for beauty. While men utilized the hardness of the wood, rock, and metal, which offered them the possibility of materialization of their artistic creativity, textile and the sewing, remained the prevalent occupation of women, where they proved their aesthetic sense, delicacy and artistic fantasy. No matter the use of these objects, either for elements of regular, religious, ceremonial clothing, or the domestic one, these elements, some old of centuries, kept nowadays in museums, demonstrate the sense of inspiration as it is taken from nature, and elements of cultural significance. In Transylvania, a place of fertile crossing of the many ethnic influences, creativity met with the hand made sewing that allow a particular richness and variety allowing women from the Transylvanian villages to practice both their knowledge of the traditional elements and their imagination, by creating new designs. Thus, the textile elements especially the tablecloths, represented the surfaces where they manifested their artistic creativity. Although the changes brought by time lead to the restraint of their use in every day clothing, the other objects, made by hand sewing on textile support of natural fibers not only were kept, but have even elevated their status to the valuable and true object of art, which kept it’s place in museums and modern interior decoration making our lives more beautiful. Tradiţia cusăturilor de mână în familia noastră a trecut din generaţie în generaţie- bunici, mame, fiice şi nepoate-contribuind pe rând atât la transmiterea tezaurului de motive din vechime cât şi la realizarea unora noi, îmbogăţind mereu această artă străveche, din ce în ce mai apreciată şi căutată. Feţele de masă sunt realizate prin cusături manuale cu fire de diverse grosimi şi culori, pe suport textil din fibre naturale (bumbac, in, cânepă, etc) de cea mai bună calitate care împreună cu lucrătura de calitate conferă garanţia durabilităţii la spălări repetate şi călcat. Astfel achiziţionarea acestor piese reprezintă atât o investiţie avantajoasă cât şi dovada unui gust artistic sigur. Parte integrantă, importantă a artei decorative aplicate, cusăturile pe suport textil au reprezentat din cele mai vechi timpuri o formă deosebită de manifestare a gustului artistic şi aspiraţiei pentru frumos. Aşa cm pentru bărbaţi suportul dur al lemnului, pietrei şi metalului oferea posibilitatea materializării creativităţii artistice, pânza, ţesăturile din cele mai variate fibre, rămâneau domeniul predilect în care femeile îşi dovedeau simţul estetic, delicateţea şi fantezia. Fie că obiectele realizate serveau ca piese de îmbrăcăminte obişnuită, de ceremonial sau de cult, fie că aveau o destinaţie de utilizare casnică, piesele, unele cu vechime de sute de ani, care se păstrează în muzee demonstrează acelaşi filon de inspiraţie în care se îmbinau motivele luate din natură, vegetale sau zoomorfe şi elemente cu semnificaţie magică.
În Transilvania, loc de încrucişare fertilă al multiplelor influenţe etnice, motivele întâlnite în cusăturile manuale cunosc o deosebită bogăţie şi varietate, femeile satelor ardelene exersându-şi atât aplicarea cunoşterii elementelor tradiţionale cât şi imaginaţia prin crearea unora noi. În acest fel, obiectele de îmbrăcăminte, ştergarele şi în special feţele de masă reprezentau suprafeţe pe care se puteau desfăşura toate calităţile artistice. Deşi schimbările aduse de trecerea timpului au dus inerent la restrângerea utilizării în îmbrăcămintea zilnică, celelalte obiecte realizate prin cusături manuale pe suport textil din fibre naturale, în special feţele de masă, nu numai ca nu au dispărut, ci chiar şi-au ridicat statutul la cel de adevărat şi valoros obiect de artă care îşi are locul atât în muzee cât şi în interioarele moderne pe care le înnobilează cu certitudine, înfrumuseţându-ne viaţa mereu.
